Cuvant inainte
In mai 1990 incepeam, la Viena, unul din capitolele vieţii mele care avea să-mi absoarbă multă pasiune, multă energie şi foarte mult timp. Dacă aş fi ştiut că această aventură intelectuală va dura patrusprezece ani, poate că aş fi ezitat să accept rolul pe care colegii de la PEN International, in cadrul unei reuniuni din capitala austriacă, mi-l propuneau: acela de a reorganiza in Romania un Centru PEN care să continue tradiţia interbelică, ilustrată prin numele unor mari scriitori, dintre care foarte puţini supravieţuiseră perioadei comuniste.
Situaţia era oarecum asemănătoare in toate ţările est-europene, eliberate in 1989 din dictaturile ce paralizaseră gandirea liberă şi obligaseră pe scriitori fie la obedienţă, fie la o luptă riscantă cu monopolul ideologic al partidului unic. Centrele PEN din aceste ţări fuseseră interzise la inceputurile ocupaţiei sovietice, iar in perioada liberalizării post-staliniste au fost transformate, in cel mai bun caz, in instituţii ornamentale, folosite in ocazii speciale doar pentru a da o aparenţă democratică unor regimuri represive. Acum era timpul reactivării acestor nuclee de gandire şi conştiinţă liberă, iar mie şi colegilor mei ne revenea misiunea de a ne organiza şi de a ne reintegra in organizaţia mondială, cu sediul la Londra.
Dupa o vara de consultari, dupa parcurgerea formalitatilor necesare, inclusiv inscrierea, nu lipsita de obstacole, in registrul organizatiilor neguvernamentale din Romania, la 11 septembrie 1990 Centrul PEN Roman renaştea, intr-o şedinta la care participau cei mai reprezentativi scriitori romani, inscrişi pe baza unei declaratii in care se declarau de acord cu Carta PEN, aşa cum fusese ea formulata in 1921 de catre parintii fondatori ai organizatiei. Initiat in 1921 de un grup de scriitori englezi şi francezi, International PEN (acronimul PEN semnifica Poets Essayists Novelists) a fost prima şi este pana azi singura organizatie mondiala a scriitorilor.
Carta PEN, pe baza careia functioneaza, a fost alcatuita ca un act de reconciliere intelectuala intre scriitorii de dincolo de toate frontierele, dupa experienta devastatoare a primului razboi mondial, care a fost o trauma pentru conştiintele europene. in curand s-au infiintat centre PEN in multe alte tari, care aderau atat organizatoric, cat şi individual, prin numele prestigioase ale marilor autori ai epocii: John Galsworthy, H.G. Wells, Thomas Hardy, W.B. Yeats, Arthur Schnitzler, Gerhardt Hauptmann, Maurice Maetherlink, Knut Hamsun, Romain Rolland, Anatole France, Benedetto Croce, Dimitri Merejkovsky, Thomas Mann, Vicente Blasco Ibanez, Rabindranath Tagore, Robert Frost...
Cuprinzand treptat tot mai multe tari şi toate continentele, organizatia a devenit un veritabil parlament scriitoricesc, care se preocupa de drepturile profesionale, de libertatea cuvantului şi, nu in ultimul rand, de libertatea autorilor, cel mai activ dintre departamentele sale fiind comitetul Scriitori in inchisori, preocupat de monitorizarea cazurilor de represiune din regimurile dictatoriale. In fiecare an, International PEN se intruneşte intr-un congres, in care sunt adoptate rezolutii, motiuni, proteste şi sunt alese sau completate functiile de conducere. Dar, ca printr-o compensatie, in fiecare an au loc şi fascinante festivaluri de poezie, spectacole, dezbateri teoretice. In timp ce activiştii se preocupa de supravietuirea organizatiei, scriitorii invitati se preocupa de supravietuirea literaturii, amenintata in esenta ei de televiziune, de vulgaritatea subculturii.
CUVANT INAINTE - CONTINUARE
|